Moineștiul este orice, numai simplu nu. Are o istorie lungă, stratificată, plină de surprize și de dramatism.

Și pentru că această poveste merită spusă pe îndelete - ca o istorisire veche, povestită unor prieteni la o masă cu mâncare bună și vin moldovenesc - am decis să transform totul într-o serie de 4 episoade (poate chiar mai multe), pe care le voi publica o dată la două săptămâni.

Fiecare episod va explora o etapă importantă din istoria Moineștiului:

1. Originile Moineștiului. Micul sat medieval;
2. Modernizarea Moineștiului în secolul 19;
3. Moineștiul industriei petroliere;
4. Orașul muncitoresc Moinești în perioada comunistă.

Episodul 1: Originile Moineștiului. De la cetatea dacică la micul sat medieval

1. Înainte de istorie, puțină geografie

Moineștiul, târgușor moldovenesc așezat în județul Bacău, respiră liniștea dealurilor domoale care îl înconjoară. Sunt dealuri împădurite, aflate la granița dintre Subcarpați și Podișul Moldovei, cu sate rătăcite printre livezi și pășuni, într-un peisaj pastoral demn de pânza unui pictor talentat. Pârâul Moinești străbate orașul de la nord la sud, înainte de a se vărsa în râul Tazlău, acolo unde văile înguste, frumos sculptate de timp, deschid priveliști de o măreție surprinzătoare.

Ai crede că este un loc fără istorie, un colțișor liniștit al Moldovei, unde nu s-a întâmplat nimic niciodată. Dar ai greși. Istoria Moineștiului a fost lungă și, de multe ori, dramatică. Iar în rândurile ce urmează, o vom descoperi împreună.

2. Primele așezări. Cetatea dacică

Zona din jurul Moineștiului a fost dintotdeauna atractivă pentru oameni: soluri fertile, păduri bogate, vânat mult și o poziție strategică între podiș și munte. Nu este de mirare că teritoriul a fost locuit încă din antichitate.

Pe Dealul Cetățuia din Moinești, arheologii au găsit urmele unei cetăți dacice datate între anii 200 î. Hr. și 200 d. Hr. Așezarea, ridicată pe o culme greu accesibilă, controla văile din jur și drumurile dintre zona subcarpatică și interiorul Moldovei.

Ce s-a întâmplat cu populația dacică din zona Moineștiului?

Nu știm sigur. Dar nu există dovezi ale unei dispariții bruște. Mai degrabă, ar fi vorba de continuitate.

Cel mai probabil populația locală a continuat să trăiască în zonă și după războaiele daco-romane (101-102 și 105-106 d. Hr.), când Moineștiul a rămas în afara provinciei romane Dacia, în teritoriul dacilor liberi.

Cetatea dacică de pe Dealul Cetățuia a fost abandonată treptat, prin anii 100-200 d. Hr., pe măsură ce rolul ei militar s-a redus.

Populația dacică a rămas în zonă, oamenii coborând în văi, unde viața era mai ușoară.

De-a lungul secolelor, populația locală a asimilat influențele slavilor și ale altor migratori, formând o cultură mixtă care avea să se integreze în structurile sociale ale Moldovei medievale. Între vechile comunități dacice și populația românească, ce avea să se contureze în Evul Mediu, a existat o continuitate discretă, dar solidă.

3. Satul Moinești în Evul Mediu

O dată cu intrarea în Evul Mediu, comunitățile din zona Moineștiului s-au organizat în sate stabile. Prima atestare sigură a satului Moinești datează din 1467, într-un document de pe vremea lui Ștefan cel Mare. După victoria moldovenilor în bătălia de la Baia, regele Matei Corvin al Ungariei s-a retras spre Transilvania, pe drumul ce trecea prin Moinești. Alte surse menționează anul 1437 (1), dar această datare este nesigură.

Satul continuă să apară sporadic în documente. În 1716, Dimitrie Cantemir notează, în lucrarea „Descrierea Moldovei” că pe Tazlăul Sărat, aproape de Moinești din ținutul Bacăului, curgea dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, pe care țăranii o foloseau la ungerea carelor.

Satul Moinești apare și pe harta lui Bauer din 1783.

Nu știm mare lucru despre viața sătenilor moldoveni din Moinești în anii 1700. Oamenii trăiau o viață tradițională, cu ritmuri ciclice, dictate de anotimpuri și de obligațiile față de boieri și de domnia Moldovei. Se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor și exploatarea pădurilor. Casele, așezate de-a lungul văilor, erau simple, din lemn. La fel și bisericile. Iar comunitatea sătenilor din Moinești era mică, apropiată și dependentă de resursele naturale foarte bogate.

Tot din această perioadă datează și primele dovezi ale prezenței unor evrei în Moinești. Cimitirul evreiesc, aflat pe un deal la marginea localității, păstrează trei pietre funerare din anii 1740, 1748 și 1787 - semn al unei comunități evreiești mici și stabile.

Comunitatea evreiască din Moinești s-a dezvoltat foarte mult în secolul 19, ajungând la un sfârșit dramatic în secolul 20. Aici s-au născut, printre alții, Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), fondatorul dadaismului, și Moses Rosen, șef-rabinul Cultului Mozaic din România între 1964 și 1994. Despre viața lor în Moinești, și despre istoria evreilor din localitate, vom discuta mai detaliat în episoadele viitoare.

Până la sfârșitul secolului 18, Moineștiul a rămas un sat modest. Populația era mică, dar diversă, fiind formată din țărani, meșteșugari, negustori moldoveni și primele familii de evrei.

Dar liniștea medievală avea să se sfârșească. Secolul 19 va aduce schimbări rapide, neașteptate și decisive. Viețile locuitorilor Moineștiului, români și evrei, vor cunoaște dramatismul modernității. Micul sat Moinești se va transforma într-un orășel modern, industrial, iar istoria lui va intra într-o nouă etapă.

Vom descoperi aceste transformări în episoadele următoare.

Sursele informațiilor:

(1) „Scurtă istorie a orașului Moinești”, https://moinesteanul.ro/despre-moinesti.html?view=article&id=398:scurta-istorie-a-orasului-moinesti&catid=129&iccaldate=2024-12-1

Surse foto:

1. https://oradeistorie.ro/dacia-romana-romanizare-crestinism/
2. https://jewish-heritage-europe.eu/2013/08/12/open-doors-at-jewish-cemetery-in-moinesti-romania/moinesti-stone/

 Articolul aparține în exclusivitate autorului și nu exprimă neapărat punctul de vedere al redacției/publicației moinesteanul.ro. 

• Episodul 2: Modernizarea Moineștiului în secolul 19. De la sătuc medieval la târgușor modern

• Episodul 3: Petrol, rafinării și industrie modernă în Moineștiul interbelic

• Episodul 4: Moineștiul în perioada comunistă. Un oraș muncitoresc.